Litanie de înviere

Din nou te rastignim Iisuse,

Si cuie-n palme Iti infigem iar,

Din nou vandut esti de ai Tai,

Pe care I-ai iubit se pare in zadar.

Pe drumul Golgotei urcam cu Tine ,

Te biciuim, Te palmuim si Te scuipam,

Te uiti la noi dar Tu nimic nu zici,

Si astfel tot mai tare ne intaratam.

In Ghetsimani nici noi n-am fost cu Tine,

Loviti de-al noptii-ntunecat pacat,

Si n-am vazut cristalele de lacrimi,

Curgandu-Ti dintr-un ochi nevinovat !

La Cina cea de taina am lipsit,

Hraniti de-a lumii bunatati,

Si  trupu-Ti paine n-am luat,

Nici vin din sangele varsat.

Dar de vandut cu totii ne-am grabit,

Pe vreun talant sau doi sa Te predam,

Si punga s-o umplem n-am prididit,

Averea in argint s-o masuram.

Nevinovat de tot si toate ,

Dar condamnat cu raii deopotriva,

Ales-a lumea pe Baraba,

Sa il salveze nu pe Tine!

Si astazi mai gasim pe vreun Baraba,

Pe care sa-l salvam si nu pe Tine,

Nu Tie celui ce-a rabdat povara ,

Iti acordam prezumtia de nevinovatie!

Nu raii cei de-odinioara,

Iudei si nemultumitori evrei,

Ci cei de azi Iti dau otrava-amara,

Si-n suflet si in ochi Iti ard scantei.

Se uita la un colt de strada,

Cate-o batrana garbovita,

Truditu-Ti  trup o data sa-l mai vada,

Si-apoi sa moara fericita.

Te vede si un domn cu fala mare,

Ar vrea sa fie-alaturea cu tine,

Dar, vai, cum lumea inapoi il cheama ,

Nu poate sa renunte el la sine.

Soldatii lumii iarasi scos-au lanci,

Si sulite din tecile-nvechite,

Trimit lachei prin lume sa mai cate,

Niscaiva tari de vreun conflict-,nvrajbite.

Vreun Cirinean sa mai gasesti e greu,

Caci tuturor le e frica de putere,

Si-asa bieti cirineni fara vointa,

Rabda si sufere-n tacere.

Si nici macar pe drumul spre Emaus,

Noi bine ochii n-am deschis,

Desi mergeam cu Tine-alaturi ,

Nu Te-am vazut si nu Te-am cunoscut!

Veni-va , insa, ziua judecatii,

In fata Ta cu totii noi vom sta,

Ce-Ti vom raspunde Tie-atunci,

Ca n-am raspuns la suferinta Ta?!

Ca n-a fost vreme nici sa Te cunoastem,

Ba nici n-am vrut cu-adevarat,

Ca lumea cu-ale ei pacate,

Ne-a absorbit de tot si ne-a furat?!...

Va tine-oare-aceasta scuza,

Nemernica si jalnica , ca noi,

Sau vei raspunde-n legea veche,

Precum Ti-am fost ,asa vei fi cu noi?!...

Dar poate Tu, simbol al Noii Legi,

Aparator iubirii si iertarii,

Vei sterge ale noastre fardelegi,

Din Cartea Vietii si vei da uitarii?!

.................................................................

Se-aude-un clopot, toaca bate,

Si iar suntem chemati la rugaciune,

Veniti , iubiti crestini ,cat se mai  poate,

Si renuntati la  a vietii goliciune!

Umpleti a vaostra inima cu Domnul,

Cu Sfantul Duh si cu Iisus Hristos,

Ca-n greaua zi a judecatii,

Sa dam lui Iisus un raspuns frumos!

BY MARYZAL

Maria Babut Zalnoc , 1 aprilie 2012